În satele aflate în apropierea oraşelor puternic industrializate, oamenii reuşesc să - şi uite tradiţiile şi obiceiurile. Cică se adaptează la schimbări.
Nu ştiu prin ce minune a reuşit să se păstreze-n sat, frumosul obicei al flăcăilor ceangăi - Boriţa.
Pe vremuri şi românii ieşeau cu Colindul, dar obiceiul s-a pierdut.
Ne-am gândit să-l reluăm şi-am început repetiţiile.
Aşa că în Ajunul Crăciunului, ceata de colindători era gata de pornit la drum, cu un repertoriu bine pus la punct.
Au fost bine primiţi de gospodarii din sat şi cu tot frigul de care-au avut parte, copii au hotărât că obiceiul trebuie dus mai departe......aşa că din 2007, în Zizin colindătorii sunt aşteptaţi cu porţile deschise........
Şi cum prisesem gust de colindat, ne-am gândit că n-ar fi rău să mergem şi cu Capra pe uliţă, în Ajunul Anului Nou.
Aşa că au fost făcute măşti, costume.......versuri pentru că noi avem o"Capră de Zizin,/ Ce bea ţuică şi bea vin,/ Asta-i capră fermecată,/ Care bea şi nu se-mbată!"
"Asta-i capră-mpodobită,/Cu funde roşii gătită!"/ În Alaiul Caprei sunt mai multe personaje:
un Stegar, Anul Vechi, Anul Nou, doi Draci care făceau numai rele şi vroiau să fure Capra, un Jude care păzea Capra de Draci, trei Babe - care trebuiau să ia prăjiturile primite, merele, nucile şi banii.
Alaiul era bine dotat: cu clopoţei, tălăngi, fluiere, bice, tamburine; trebuiau să facă mult zgomot pentru alungarea spiritelor rele.
Acest Alai chiar a fost o surpriză pentru zizineni - din cauza măstilor şi a costumelor, a versurilor hazlii.
Hărmălaia făcută de Alaiul Caprei e deja cunoscută în sat. Oamenii ştiu că trebuie să-i primească pe colindători pentru ca să le meargă bine tot anul.
Şi uite-aşa în sat obiceiurile de iarnă au reapărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu