Zizin, sat european

Sămânţa a fost bună..............

2011-01-02T08:49:00.001-08:00

...............ceata de colindători are o altă componenţă acum, pentru că anii au trecut........colindele au rămas şi vor rămâne aceleaşi, iar oamenii care deschid larg porţile şi-i primesc pe urători, vor avea parte de un an bun....

........s-au schimbat şi măştile din ceata Caprei, dar urarea a rămas:
"......Asta-i capra de Zizin/ Care bea ţuică şi vin....."....pe capră o cheamă Miţa......e cică criză, dar oamenii au învăţat să primească urătorii şi-n Ajunul Crăciunului şi-n Ajunul Noului An.....şi să-i omenească....

.............în sat e linişte....deci oamenii sunt mulţumiţi şi nu sunt probleme.....zăpada scârţâie a minus 20.....din hornuri ies fuioare transparente de fum......e bine şi va fi şi mai bine.......că aşa ne promit toate autorităţile statului ; condiţia e ca noi să tăcem şi să nu prea gândim.....gândesc ei pentru noi, nu ştiaţi??? Ne iubesc mult.....vor rezista obiceiurile acestea în satele din zona metropolitană???

2010-03-10T10:39:00.001-08:00

Vorbe despre satul Zizin şi oamenii lui

2010-02-26T10:04:00.000-08:00

Căutam un loc care să-mi placă de câteva luni bune...un loc cu dealuri, apă, cu munţi pe-aproape, o comunitate mică............

Cred că a fost dragoste la prima vedere - după ce-am remarcat

tabla cu numele satului, am văzut apa Zizinului, care curgea liniştită la poalele unui deal plin de brazi. Exact aşa ceva căutam......şi cred că v-aţi prins - aici m-am instalat.

Vatra satului, unde sunt casele oamenilor e înconjurată de dealuri, care o feresc de vânturi.

Undeva, dar nu asa departe se văd munţii: Ciucaşul, Piatra Mare, Postavarul şi când e senin, Piatra Craiului.

Mai greu a fost până am găsit să cumpăr o căsuţă, în care după restaurare, am reuşit să mă instalez în 2003.

Apoi am avut timp mai mult pentru a vedea şi oamenii - vecinii cumsecade toţi şi sfătoşi, că de eram de la oraş şi nu ştiam regulile din sat...încet, încet am început să le aflu.........

Pe ceilalţi aveam să-i descopăr în drumurile mele - când începusem să umblu din casă-n casă, pentru a strânge semnături necesare întocmirii tabelelor pentru instalarea telefoanelor fixe, pentru cabina telefonică, pentru închiderea balastierei....dar astea sunt alte poveşti legate de Satul European.

Aşa arătau cele două indicatoare, primite de la

Reprezentanţa Comisiei Europene

în România. Doar 20 de sate din ţară - din 650 - au primit astfel de "recompense". N-au stat mult înfipte, pentru că deranjau- titlul de Sat European nu a fost primit pentru munca autorităţilor locale, ci a unui grup de iniţiativă. Şi asta deranja!!!

Da.... oamenii: unii erau curioşi, alţii circumspecţi; foarte puţini deschişi şi primitori; câţiva foarte răzbunători; alţii zăspândaci...pământul îi ţine pe toţi. Important mi s-a părut faptul, că te poţi înţelege cu fiecare în parte , dacă vrei... normal.

Cum mie îmi place istoria, am început să-ntreb în stânga şi-dreapta....nu ştiam nimic despre Zizin. Şi-ntrebând am aflat despre familia Tompa, proprietara staţiunii Zizin, cumpărată în anul 1912 de la comunitatea Braşovului, de către d-na Bereszki Anna - celebra femeie ceangău.

Fata d-nei Anna, s-a căsătorit cu dr.

Tompa - şi-atunci au început investiţiile şi dezvoltarea micii şi cochetei staţiuni......totul a durat până la naţionalizare, când familia Tompa a fost alungată din sat, cu doar câteva valize...........în poze se vede domeniul familiei, revendicat şi pus la vânzare de urmaşi....

Un pic mai sus, pe partea stângă, se vede clădirea şi terenul, unde pe vremuri era ştrandul cu apă minerală. Ştrandul nu era mare, dar avea valuri, care erau făcute de o mare roată de lemn, care se mişca datorită apei........bazinul ştrandului a fost acoperit cu pământ şi transformat în grădină de zarzavat.

Peste drum de fostul ştrand, este Monumentul Eroilor - sunt pomeniţi săteni căzuţi pe front.

Un pic mai departe, se vede fostul Conac al familiei Smith, celebrul proprietar al fabricii de tigle şi căramidă.....Conacul a fost restaurat de curand.

Peste drum se află micul muzeu al satului - Căsuţa Amintirilor.

Urmeză - pe deal în sus, cocoţată mica Biserică ortodoxă, în al cărui cimitir se odihneşte Ieromonahul Gherman Bogdan - duhovnicul

Mitropolitului Andrei Şaguna.

În imediata apropiere se află Ape Min Zizin amplasată pe locul fostului parc. Au mai rămas în picioare fostul spaţiu de dans, îngrădit cu sârmă - zona e protejată.

E protejată degeaba - izvoarele cu apă minerală, care pe vremuri erau celebre Ferdinand şi Bela, a căror pânză freatică se află la acelaşi nivel cu al apei Zizinului - sunt poluate din belşug, cu nitriţi, nitraţi, amoniu.......cine a făcut asta??? Zizinenii care aruncă tot ce pot în apa ce străbate satul....

Mai e putin de mers până se termină asfaltul - numa până acolo a ajuns....mai departe dacă mergeţi sunt uliţe....

Acolo e podul mare....şi centrul satului, unde se adună oamenii să spună sau să audă tot felul de "vorbe". Dar mai sunt câteva răscruci, unde se văd oamenii la o "vorbă" - seara, după ce termină cu treburile din curte şi grădină.

Cum satul e aproape de Braşov - dacă te plitiseşti de umblat pe dealuri sau pe Valea Zizinului, de stat la soare......poţi ajunge în 10 minute în oraş. Sunt autobuze, dar poţi face şi stopul, cu succes.

Dar în sat găseşti, cam tot ce-ţi trebuie: sunt 8 magazine alimentare şi un Mall; există şi o carmangerie, iar dacă vrei apă minerală te duci la Nyaroş şi iei pe gratis.

Am uitat să vă spun că există şi două pensiuni - care de regulă nu au turişti......că de, la ce să vină turiştii aici?? Doar la aer curat......sunt puţini cei care-şi doresc aer curat, linişte şi o plimbare pe dealuri...

Mâini întinse

2010-02-22T10:08:00.000-08:00

Titlul a fost pus intenţionat, deoarece tot ce am prezentat până acum - cursuri, concursuri, deplasări, evenimente au fost lucruri făcute de noi integral - pornind de la o idee la materializarea ei, doar cu ajutorul câtorva săteni - puţini e drept, care au înţeles cât e de greu să mişti o comunitate din mediu rural.

Şi-acum să-ncepem.....cine citeşte, s-ar putea inspira din ideile noastre, dar va fi mult text, pentru că în 2005 - 2006 nu am avut cu ce să facem poze şi nici nu ne-am gândit că vom face un blog, aşa că sorry...

În decembrie 2005 - ianuarie 2006, împreună cu Pro - Democraţia Braşov, am reuşit să realizăm un Sondaj de opinie în comună, din care au reieşit principalele probleme nerezolvate ale sătenilor: repararea drumurilor, lipsa transparenţei autorităţilor locale în comunicarea hotărârilor luate, lipsa pazei. Noi - adică Lenke, Ralu, Andra - am făcut munca de teren, umblând din poartă-n poartă pe zăpadă, ger şi ninsoare, culegând datele pe Chestionare, iar cei de la Pro le-au centralizat şi au tras concluziile. În plus, fiecare Consilier local a primit o notă pentru activitatea desfăşurată - ce note mici.....

Sondajul a fost discutat DEGEABA în şedinţa de Consiliu Local, nu s-a-ntâmplat nimic. Deci trebuiau făcute alte lucruri, pentru a se întâmpla ceva.

Şi am trecut, în 2006 la adrese scrise, cerând insistent instalarea unor Aviziere - în fiecare sat, pentru ca oamenii să nu mai trebuiască să alerge la Primărie pentru a afla ultimele noutăţi.

Abia peste doi ani, au fost instalate AVIZIERELE în toate cele patru sate...dar rar apare o Hotărâre de Consiliu Local sau un anunţ, pentru a fi citit.

Tot în colaborare cu Pro Democraţia Braşov, am reuşit să realizăm în perioada decembrie 2006 - mai 2007, în cadrul programului "Dialog pentru comunitate", Statutul comunei Tărlungeni şi variantele de steag. Totul s-a-ntâmplat în cadrul unui Comitet Consultativ Cetăţenesc, la a căror şedinţe de lucru au participat 14 persoane din cele patru sate. Pas cu pas s-a-ntocmit Statutul, iar varianta definitivă a fost discutată şi aprobată în mai 2007 de Consiliul Local. Ulterior a fost supusă dezbaterii publice - stema comunei, dar nici până în prezent NIMENI nu a văzut steagul comunei, care are culorile: verde - care simbolizeză pădurea; alb - pacea, linişte între etnii; albastru - care simbolizează apele comunei.

O altă colaborare cu aceiaşi sufletişti de la Pro Democraţia - Andreea, Denisa, Horaţiu, a fost realizată în 2006, sub titulatura: " Eu mă implic!". Am reuşit astfel, să realizăm trei întâlniri pentru a facilita dialogul între autorităţi şi alegători.

Întâlnirile erau anunţate prin afişele puse la magazinele alimentare. Mediatorii erau neutri - cei de la Pro. Aşa sătenii au putut afla amănunte despre construcţia drumului judeţean 103 A, despre instalarea conductei de gaz, despre paza comunală, despre subvenţii şi programul Fermierul. Titlurile au fost alese cu grijă:" Alegătorii faţă-n faţă cu Primarul"; "Alegătorii faţă în faţă cu consilieri locali", "Sătenii faţă-n faţă cu reprezentanţii Oficiului judeţean pentru agricultură".

În medie la discuţii veneau peste 30 de săteni. Fiecare întâlnire avea un barem de timp - de regulă o oră şi jumătate. Important era că sătenii mergeau acasă cu răspunsuri la întrebări şi povesteau şi altora ce auziseră.

Pro Democraţia Braşov ne-a propus, în 2006, la Secţiunea

voluntariat a Galei "Oameni pentru oameni"- au fost 600

de concurenţi şi Ambasadorii Zizinului au fost nominaţizaţi,
alături de alte 18 organizaţii la secţiunea propusă.

Gala s-a desfăşurat la Bucureşti şi a fost puternic mediatizată.
Concluzia - e important că exişti, că faci ceva - cei care fac ceva pentru alţii, nu aşteaptă premii, diplome şi recunoaştere! O fac pentru că aşa simt ei că e bine!

Alte colaborări: cu Reprezenţanţa Comisiei Europene în România. Ne-au trimis 15 turci - ziarişti şi oameni de afaceri, pe care i-am primit cum se cuvine, că de, aveam un fond de protocol uriaş ...vroiau să vadă şi ei un Sat European.

În 2006 am participat la programul "Eu fac Ştirile!", realizat de Reprezentanţa Comisiei Europene în România, care a avut drept scop formarea în mediu rural a unor "antene" de transmitere a informaţiilor din mediu rural către presa centrală. Nici acest proiect nu a avut finalizarea dorită - s-a reuşit doar o colaborare cu ziariştii din judeţ.

Acolo printre multe personalităţi de marcă ale presei româneşti, l-am cunoscut şi pe Dan Tomozei, din Sibiu, cu care am început o colaborare la distanţă.

Aşa a fost posibilă tipărirea celor două numere ale Revistei "Zizinaşul" - scrisă integral de copii, cu desenele lor şi destinată altor copii, părinţilor, bunicilor şi oricui vrea să citească.
Materialele erau trimise la Sibiu, unde Dan decidea ce pune în pagină, se făcea tehnoredactarea şi tipărirea, iar noi abia aşteptam să sosească Revista.
Să vă spun cum funcţiona mecanismul: câteva calculatoare, primite de la Fundaţia FAST, au fost date la cinci copii. Acolo veneau prin rotaţie şi alţii şi puteau desena sau scrie, pe teme date. Timpul a trecut, interesul pentru calculator a scăzut, eu am cam rămas singură şi nu am reuşit să mă împart în atâtea direcţii, iar proiectul deosebit cu Revista Zizinaşul a căzut. Oricum nu ar fi putut fi realizat fără ajutorul lui Dan, care acum e supărat pe mine, dar sper că îi va trece......

Ultima posibilă colaborare ce ar fi putut să fie realizată, prin intermediul Comisiei Europene al cărui şef era acum un român - d-l Idu Nicolae.

O prezint pe scurt:Comisia a lansat cu mare tam - tam un concurs"Descoperă Europa ta!" . Grupul de iniţiativă din Zizin a fost desemnat câştigător, alături de alte 7 grupuri din ţară, dar Comisia nu a reuşit să şi FINALIZEZE promisiunile făcute, cică din lipsă de fonduri, pentru că s-au retras sponsorii.

Grupul de iniţiativă a depus

un plan de dezvoltare a zonei, pe o perioadă de 10 ani - credeţi că a fost careva interesat să-l citească?

NU!! Cei de la Consiliul Judeţean, de la Agenţia de Dezvoltare Durabilă? Nu, pentru că ei fac planurile lor, bazate pe realităţi, care nu-s reale.

A, am colaborat şi cu Consiliul Judeţean Braşov, care ne-a trimis o delegaţie - "Mission de France". Noroc că francezii s-au mulţumit doar cu explicaţii şi noi am ieşit financiar pe plus.

Aceste delegaţii - vin, se uită, fac poze, ascultă explicaţiile traduse care le intră pe-o ureche şi le ies pe altă, s eurcă în maşini şi pleacă. Sunt bani irosiţi - ai cui? Habar n-am!Da uite aşa se plimbă unii!

În august 2008, în colaborare cu Cabinetul medical DENIRO din Braşov, condus de medicul primar epidemiolog Codruţa Nemet, am iniţiat o campanie de vaccinare împotriva tuberculozei pentru 100 de copii din Cartierul Pădurii. În realizarea acestui proiect s-au implicat mai multe persoane - Primarul Kiss Iosif, doctorul Jean Bădan, mediatorul social Geta Bălan şi Consilierul Ligia Şoană.

Tot în 2008, trei fete cucuiete: Raluca, Raela şi Vali, au participat la proiectul "Să fii tânăr într-o nouă Europă!" , proiect derulat de asociaţia Euro - sat Prejmer. Scopul acestui proiect: prezentarea de informaţii privind integrarea în UE, istoria UE şi obiectivele acesteia, simboluri, principii.

La acest proiect, care a avut loc în

mai multe etape, au participat
tineri din 7 comune braşovene. Ultima parte a proiectului a fost realizarea unei caravane care a avut drept scop informarea persoanelor din mediu rural despre integrarea României in UE.

În 2009, am avut o colaborare cu Fundaţia Civitas, în cadrul proiectului "Iniţiative vizibile ale sectorului neguvernamental ca soluţii eficiente pentru dezvoltarea comunităţilor rurale în regiunile Centru şi Nord vest! - sună cam pompos.

Scopul principal era susţinerea şi încurajarea solidarităţii şi îniţiativelor comunitare în mediu rural - a fost realizat un DVD, ce cuprinde realizările unor ONG-uri şi o broşură "Să contribuim activ la dezvoltarea comunităţii noastre!" . Aceste materiale documentare au fost împărţite în comunele din Transilvania, dar impactul avut asupra acestora nu l-a calculat nimeni.

Acum să vă spun despre ajutorul financiar primit: autorităţile locale , ne-au ajutat cât de cât, mai ales cu trupele de dans ţigănesc, că dădea bine la imagine, dar niciodată nu s-au întrebat cum şi cine lucrează în asociaţie, dimpotrivă - de multe ori iniţiativele noastre i-au deranjat!

Dar aşa e în democraţie - atunci când faci bine, de regulă deranjezi pe cineva!

Trupa de dans Inimi de foc a mai fost ajutată de cei de la Mediatecă - asta în 2006.

Financiar ne-au ajutat mult, cei de la Centru Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Braşov, până când, într-o zi au hotărât să spună că e criză, că fondurile sunt limitate şi asociaţiile nu mai sunt sprijinite - doar primarii coloraţi politic!

O relaţie deschisă de colaborare şi sprijin, am avut cu Fundaţiei FAST - care ne-a fost alături încă de la înfiinţare şi s-a implicat în evenimentele organizate, ajutându-ne de câte ori i-am solicitat. Acolo sunt niste oameni deosebiţi!

Şi cum fără oameni care se implică - adică voluntari, fără fonduri, fără sprijinul autorităţilor locale sau judeţene, fără implicarea feţelor bisericeşti în proiectele realizate, a cadrelor didactice - care se grăbesc la autobuz................ nu prea faci mari lucruri, mai ales în mediu rural......eu, acum stau şi mă întreb, cum am reuşit totuşi să facem atâtea acţiuni?

Să facem din rahat, bici şi pe deasupra acesta să şi pleznească? Mare lucru!

Cursuri, creativitate, concursuri

2010-02-21T00:16:00.000-08:00

După ce toate formele legale de înfiinţare a asociaţiei Ambasadorii Zizinului au fost finalizate, am început să ne organizăm.

Am stabilit câteva domenii de activitate, care urmau să fie coordonate de Consilieri: mediu, comunicare, sport, istorie, educaţie, un secretar şi un preşedinte.

Poza e preluată din Jurnalul Naţional - lipsesc doi consilieri, motivat.

Pe un frig de - 23 de grade, ne-am gândit noi să organizăm o Serată a ceaiului, pentru a ne prezenţa în faţa sătenilor şi a le cere sprijinul în realizarea micilor noastre vise.

Am împărţit Invitaţii. Locul de desfăşurare era Discoteca din sat. Noi ofeream ceaiul şi fursecuri- era prima întâlnire cu săteni şi aveam emoţii. Fiecare Consilier şi-a prezentat programul. Din partea autorităţilor localea fost prezent, Vice - primarul: Severius Beşchea.

Da, satul are peste 2500 de suflete - au venit 17, majoritatea fiind părinţi şi vecini, deci impactul putem spun că a fost ZERO.

Dar, nici acest lucru nu ne-a descurajat.

Alt pas........un sediu. Cu greu am reuşit să primim spre folosire Sala, în care s-au întâmplat lucruri minunate.

Am făcut curăţenie şi apoi am pus afişe pentru Cursurile pe care doream să le organizăm:

- la Cursul de alfabetizare nu a venit nimeni, cu toate că mulţi oameni din sat nu ştiu să scrie;

- la Cursul de încondeiat ouă - au fost 3 elevi, cărora Roxana Smeu le-a explicat tehnica încondeierii, lucrând efectiv;

- la Cursul de istorie Micul Prinţ, prin care se dorea promovarea istoriei satului, a obiceiurilor şi a tradiţiilor locale au participat 6 copii, pentru o scurtă perioadă de timp - nu le-a plăcut;

- la Cursul de Gimnastică sportivă, care avea denumirea Fluturaşii şi-şi propusese să dezvolte mobilitatea prin exerciţii fizice simple, s-au prezentat cei mai mulţi participanţi;

- la Cursul Soldăţeii Verzi, ce-şi propusese să facă educaţie ecologică s-au prezentat doar doi copii - nu s-a ţinut;

- la Cursul de Comunicare - Solii Ambasadorilor au participat 11 copii - s-au făcut exerciţii de dicţie, intonaţie, regulile de comportament în diverse situaţii, s-a vorbit despre toleranţă;

- la Cursul de teatru Harap - Alb au luat parte 15 copii.

Cursurile au fost făcute în 30 de ore, iar tarifele percepute au fost modice - 3 - 5 lei, bani din care am cumpărat ulterior diverse materiale necesare activităţilor desfăşurate.

În urma Cursurilor au rezultat două trupe închegate: Fluturaşii

- de dans a celor mici; şi de teatru: Harap - Alb, care ulterior s-a
specializat în pantomimă.

Au rămas în memoria copiilor primele piese de teatru: Hans cel mintos, Deşteptul de Giuro, Prune pe gunoi, Cei trei purceluşi - teatru de păpuşi.

Spectacolul întreg a durat o oră şi jumătate şi din tot satul au venit 30 de spectatori - grea deziluzie.......Ulterior, pantomimele prezentate:"Eu sunt cel mai bun!", "Ajută ca să fii ajutat!", "Ce ţie nu-ţi place altuia nu face!", "Prinţesa şi zmeul", "Printesa Leila" , au avut mare succes la public.

Celelalte trupe erau deja formate şi începuseră să facă regulat repetii, pentru diversele evenimente care urmau să se organizeze.

În fiecare vară, copii veneau la Sală pentru a se întâlni la Creativitate.

Mai mult de o lună de zile, în vara 2007, prietena mea Laura a venit să lucreze cu copii de aici.

Aşa au învăţat o grămadă de jocuri noi, au reuşit să se cunoască mai bine şi să înveţe să comunice fără ezitări, să socializeze. Abia o aşteptau să vină şi asta spune mult.

Pe baza observaţiilor zilnice făcute, Laura a reuşit să-şi facă Lucrarea practică - era studentă la Pedagogie - Psihologie. Această experienţă se putea repeta.....dar nu mai aveam prietene studente!

Puţin timp a trecut - un singur an şi din cei cu care am pornit la drum nu mai era nimeni în preajmă; voluntariatul înseamnă mult, nu numai timp şi aplicaţie, ci şi o structură internă a individului, care să fie calată în această direcţie: de a face bine, fără a aştepta nici o recompensă!

La Sală copii veneau cu drag.

Cea mai mare bucurie a lor era să-ncepem jocurile.

Se alegeau doi lideri. Aceştia la rândul lor îşi alegeau echipele şi-ncepeau întrecerile: Trasul sforii, Cal şi călăreţ, Capra, Alergare cu obstacole, Mimă, Cald - Rece, Geami, Partizan, Ştafetă, Roaba, Corul animalelor.

Aceste mici competiţii i-au învăţat multe lucruri: ce-nseamnă să fii lider, ce-nseamnă fair playul, ce-nseamnă o echipă, ce importante sunt încurajările, ce-nseamnă să pierzi, ce-nseamnă să câştigi doar pentru că eşti bun!

Tot la Sală s-au desfăşurat şi alte activităţi: pictură cu acuarele şi tempera, pictură pe lemn şi pe sticlă, colaje - tare îndrăgite, modelare cu plastilină, tehnici de cărbune, tehnici de făcut măşti cu pap, tehnici de făcut păpuşi pentru teatru de păpuşi, cusut - feston, nasturi, cruciuliţe, jucării din hârtie.

Şi mai aveam câteva cutii cu jocuri: Puzzle, Moară, Nu te supăra frate - fiecare alegea ceva. Nu se plitisea nimeni.

În 2007, am reactivat Soldăţeii verzi. Am făcut două ture pe dealurile din preajma satului cu 14 copii - vroiam să-i învăţ să îndrăgească excursiile.

Am reuşit să adunăm deşeurile găsite pe traseu, să identificăm câteva plante medicinale, să facem o hartă a satului - mai greu, e drept, să căutăm fosile de melci.

Copii ar fi vrut să mai participe la acest fel de ture, dar din păcate fiind singura care mă ocupam de ei, nu am mai putut face faţă şi acestei activităţi.

În afară concursurilor organizate cu ocazia Zilei copilului, din când în când - atunci când aveam ce oferi, organizam un concurs cu temă, în general de desen: "Iarna în Zizin", "Zizinul în viitor", "Aşa da, aşa nu!".

Puneam afişe la şcoli, în care dădeam detalii cu privire la temă, termen de predare, premii, tehnică de colorare. Primeam teancuri de desene - pe coli de mate, de română, de desen - aveam ce alege. Premiile erau date în poieniţa de la Ciupercă, unde veneau toţi participanţii.

O singură dată am organizat un concurs de compunere cu temă: "Un eveniment care mi-a adus o surpriză!" - am primit doar 3 compuneri, de calitate îndoielinică. Nu citesc, dar dau admitere!

Şi prin concursuri copii pot învăţa multe lucruri din care două sigur nu le vor uita - că întotdeauna învinge cel mai bun şi că trebuie să ştii să pierzi . Competiţia stimulează creativitatea.

Oricum, cine a fost la Sală, în timpul verilor sau a făcut parte dintr-o trupă a Ambasadorilor Zizinului, sunt convinsă că va păstra amintiri plăcute despre acele vremuri.

Au existat o serie de evenimente pe care le pot grupa la capitolul "eforturi risipite!".

Cu Balul Căluşarilor voi începe seria "eforturilor risipite":

Balul Căluşarilor - făcut în februarie 2006, s-a vrut a fi o reînoire a acestui obicei. Evenimentul a fost o reuşită din punct de vedere al atmosferei create, al numărului mare de participanţi, dar din punct de veder financiar a fost o mare jale.

Sala a fost pusă la dispoziţie de Primărie, trupa Zizinaşul s-a pregătit intens, au fost puse afişe-n toate satele şi a sosit ziua, de fapt seara Balului.

Dansul Căluşarilor din Zizin este diferit de cel oltenesc, începând cu linia melodică şi cu paşii de dans - doar câţiva săteni îşi mai aduceau aminte paşii şi melodia o ştia doar Nea Boris. Era perfect - acum ştafeta fusese preluată.Sala a fost plină ochi. Programul a fost apreciat. Părinţii dansatorilor erau tare mândrii, dar aveau lacrimi în ochi. Şi practic părea că obiceiul a fost reluat.

După evoluţia dansatorilor a-nceput să cânte formaţia Condorul - că era Bal şi oamenii vroiau să danseze!

La intrare am perceput o taxă - pentru plata formaţiei Condorul. Cum, ne-cum banii strânşi, nu au ajuns, aşa că am pus de la noi şi am ieşit într-un minus mare.

Din păcate, de atunci nimeni nu a mai reluat iniţiativa organizarii Balului căluşarilor şi se pare că paşii de dans se vor uita şi lumea va povesti cu tristeţe ce frumos era...şi nu mai e.

Tot la capitolul acesta trebuie să menţionez, Concursul de ski, organizat de gemenii Mihai şi Gabi. Erau ei ambasadori, dar ideea nu au discutat-o, au pus-o direct în aplicare. Au scris afişe, au stabilit locul, au perceput o taxă - din care să acorde premiile şi culmea, au venit şi concurenţi! Şi spectatori!

Pârtia nu avea jaloane, nu era bătută, nu erau cronometre, nu era nici un medic, nici steaguri pentru start! Era ca la ţară - bine că nu s-a-ntâmplat nici un incident!
Nimeni nu a mai îndrăznit să organizeze ulterior un concurs de ski - ideea e bună, dar trebuiau făcute ajustări!

În aprilie 2006, pe o ploaie măruntă, 10 voluntari au plantat pe malul Zizinului, peste 50 de brăduţi. I-au înconjurat cu bolovani - să le asigure o protecţie, dar degeaba - în trei luni au dispărut. Pur şi simplu au fost smulşi! De cine? Nimeni nu ştie!

În mai, acelaşi an gemenii au pus câteva tăbliţe de lemn, pe care scria mare: "Nu poluaţi apa!".

Au avut această iniţiativă, deoarece majoritatea sătenilor ce au case pe malul apei, la lăsarea serii îşi varsă fără jenă găleţile de gunoi menajer şi dejecţiile de la animale direct în apă.

Pe vremui în apă se vedeau peşti, acum nu se mai vede nimic...e tulbure şi urât mirositoare.
Şi plăcuţele au dispărut, pentru că deranjau!

În aceiaşi primăvară, gemenii au împărţit oamenilor din sat, fluturaşi cu extrase din Legea mediului - privind poluarea apelor şi amenzile aferente. Au împărţit la câţiva, pe urmă au trebuit să facă paşi mai mari şi apoi s-o ia la fugă - asta a fost reacţia celor care aruncă în continuare gunoaiele în apă. Nimeni nu-i amendează şi atunci de ce să mai platească gunoiul - fac economii!

În noiembrie 2005, am fost la Nyaroş - singurul izvor cu apă minerală din sat, care are un debit redus. Aici vin să ia apă localnicii, cei din satele învecinate, dar şi braşovenii. Fiecare lasă ceva - hârtii, peturi, conserve, sticle sparte, folii de plastic.

Am făcut o acţiune de curăţenie şi în august 2006, şase persoane au înlocuit tubul de scurgere a apei, au făcut două gropi pentru deşeuri, au adâncit şanţurile de scurgere a apei şi au făcut trepte.

În scurt timp - au apărut florile de plastic şi sticlă, şanţurile s-au umplut de noroi şi treptele au fost distruse parţial, de cineva care a dorit să ia apă fără a se da jos din tractor!

Stai atunci şi te întrebi - oare mai merită să faci ceva??

Eu zic - DA! Dacă e să faci un lucru bun, să nu eziţi niciodată să-l faci!

Clopoţelul Magic şi Vraja Crăciunului

2010-02-20T10:55:00.000-08:00

Doamne cu cât elan am pornit la drum şi ce ţinte mari ne-am propus să atingem!

Am început- toţi câţi eram - hotărâţi să facem ceva nou, nefăcut, spre folosul tuturor, să schimbăm mentalităţile oamenilor,să fim uniţi indiferent de etnie, vârstă şi pregătire, să-i ajutăm pe cei mai slabi..........aveam principii şi multe idei de pus în practică!

Clopoţelul Magic a fost prima Serbare de Crăciun, făcută-n sat, în 2005. Se făcuseră serbări, în urmă cu 30 de ani şi doar cei mai în vârstă îşi aduceau aminte de ele..........

Am pus câteva afişe pentru a anunţa selecţiile ce urmau- în sat sunt peste 600 de copii; fiecare spunea că ştie să cânte, să danseze; toţi doreau să fie aleşi - ce vălmăşeală, urmată de muncă de convingere: că nu avem locuri pentru toţi; urmată de lacrimi......Greu a fost, dar nici înainte, dacă priveam, nu ne aştepta nimic uşor - toate erau lucruri nefăcute de nimeni dintre noi, până atunci.

După selecţii au urmat repetiţiile desfăşurate pe holul grădiniţei. Aici nu era foc - eram în octombrie, podelele erau cu denivelări, lumină nu era, dar nu conta ..........lucrurile începeau să se lege.

S-au constituit formaţiile: Corul mare - Ferdinand şi Corul mic - Glasul Danului, trupa de dans a celor mici - Miţi - Moţco, trupa de dans ţigănesc - Inimi de foc - toate erau coordonate de Corina şi Bebe Fejer; trupa de dans modern Extravagantele - coordonată de Ioana Hinta; trupa de dans popular Zizinaşul - condusă de Rareş Şoană.

A venit ziua mult aşteptată - sala a-nceput să se umple, oamenii erau tare curioşi să vadă ce urmează...s-au stins luminile şi artiştii au început să intre-n scenă.

...am avut un recital de orgă, un recital de muzică populară - d-na Jeni Şipoş, recital de acordeon - Daniel Brumar....am avut şi invitaţi: Boriţaşii şi trupa de dans maghiar - Chicherici........şi Miţi - Moţco au dansat şi Inimile de foc şi Căluşarii de Zizin........aplauzele au curs, alături de câteva lacrimi de bucurie - pe obrajii părinţilor şi ai bunicilor........

Cum spectacolul a fost fără taxă de intrare, din donaţiile primite - care n-au fost cine ştie ce, am hotărât să-ncepem formalităţile oficiale pentru înfiinţarea unui ONG.......şi aşa am pornit la drum o mână de oameni.......Numele asociaţiei a fost Ambasadorii Zizinului, iar naşul a fost Alex.

Peste un an, am reuşit să mai organizăm un spectacol: Vraja Crăciunului, aveam deja experienţă, dar mulţi renunţasără, din diverse motive, la voluntariat: Corina şi Bebe, Gabi şi Mihai, Iza şi Lenche, Andreea, Ioana şi cu fratele ei.

Efortul organizării a fost copleşitor, noroc că s-au implicat trup şi suflet cei mai mici: Ana, Ramona, Simona, Ana Kolţea, Alexa, Larisa, Silvia, Emeşe, Gilda, Cristina, Anca, Aurelia, Amada, Giusi, Ion, Săndel, Ionuţ, Alexndra şi câţi mai rămăseseră din cei mari:
Ralu, Roxi, Lenke, Alina, Rareş, Alex.

Trupa Miţi - Moţco şi
celebri Boriţaşi din Zizin

....alături de Trupa de dans popular Zizinaşul

La această ediţie am avut şi invitaţidin Brasov: pe Doru Modrişan, care ne-a colindat împreună cu un grup de şagunişti şi Ofelia Rauh, care ne-a cântat cum nu se poate de frumos câteva cântece de

suflet.

Trupa de teatru Harap-Alb a avut un rol imporatant. A asigurat deschiderea spectacolului cu Prinţesa Toamna şi Crăiasa Iarna, două pantomime : "Eu sunt cel mai bun!" şi "Ajută şi vei fi ajutat!", şi partea finală cu "Legenda bradului".
Fiecare participant a primit un pachet cu dulciuri , hăinuţe şi jucării prin bunăvoinţa clasicilor noştri sponsori - patronii magazinelor alimentare din sat şi a lui Daniel Hristea - preşedintele Fundaţiei FAST.

Toată lumea a fost mulţumiţă, iar cu bănuţii adunaţi am plecat în prima excursie - Castelul Bran, Cetatea Râşnov şi Poiana Braşov.

Din păcate nu am mai putut repeta acest ultim efort, deoarece rămăsesem prea puţini........

Drumurile noastre

2010-02-18T12:36:00.001-08:00

Nu putem spune că am şezut numa-n sat.
De câte ori am avut ocazia, am pus de-o deplasare!

Prima deplasare a fost în Braşov. Culmea râsului -erau şi-ncă sunt în sat copii, care n-au fost niciodată în Braşov - chit că sunt doar 12 km.

Am pornit la drum cu autobuzul Primăriei şi cum trebuia să ne şi întoarcem am făcut un tur al centrului istoric, cu ultima escală la Biblioteca Bariţiu - "Cine i-a trimis aici?" ;"Ce fac?"; "Cum stau aşa şi citesc?"; "Sunt pedepsiţi?" - nu râdeţi! Sunt copii din Valea Danului, care atunci au aflat ce e aia o bibilotecă.

Au fost peste 40 de copii, de vârste diferite şi de etnii diferite - români, maghiari, ţigani. Au mers încolonaţi - cu un steag la prima pereche, pentru a nu se pierde.

Prea puţini reuşesc să reţină datele istorice prezentate la faţa locului, dar important e că văd ceva şi acasă reuşesc să povestească ce au văzut. Au vizitat Biserica Neagră, Bastionul Ţesătorilor, Casa Mureşenilor, Catedrala ortodoxă, Biserica Grecească, Turnul Alb, Turnul Negru, Strada Sforii şi au văzut Liceul Şaguna, Poarta Ecaterinei, Poarta Scheiului.

Peste câţiva ani de 1 Iunie, cu un alt grup de copii, care activau în asociaţie am ajuns în Piaţa Sfatului.
Aici mândri tare, trei din membrii trupei de teatru Harap - Alb au prezentat o pantomimă reuşită.

După ce fiecare s-a cinstit cu câteva porţii de îngheţată, am pornit spre locul de joacă de pe Livadă.......am luat-o pe după ziduri, pe la umbră, pe lângă Turnurile Alb şi Negru.........şi s-au dat pe leagăne, pe perne de aer, s-au urcat în turnuleţe......au mai făcut o pauză de mâncat sendviciurile de acasă şi iar

la joacă...........e normal!

În sat NU există NICI UN LEAGĂN!

Nici la grădi, nici la şcoală!

Dacă vă puteţi imagina: au obosit de-atâta joacă!

Şi cum timpul trece repede şi trebuia să vină Nea Sandu după noi cu maşina, am plecat spre Gară - de ce?? Să nu râdeţi!

Erau în grup copii care nu văzuseră în viaţa lor un tren.

Şi nici nu au curaj să meargă cu trenul - le e frică! Se-ntâmpla în 2008...nu acum 100 de ani.

O excursie mai mare am făcut la Sighişoara-n cetate , - unde în ciuda taxelor de intrare mari - am vizitat tot ce era de vizitat: Turnul cu Ceas, Camera de Tortură, Biserica Evanghelică, Şcoala veche, Cimitirul, Turnurile; ne-am preumblat pe străduţele înguste.......au fost 42 de copii şi cheltuielile de transport şi de intrare la toate obiectivele turistice au fost plătite din banii asociaţiei.

Pentru că urmau Zilele Cetăţii - aveai ce alege ca amintire de la multele tarabe- da bănuţii erau puţini şi preţurile cam pipărate.

Şi nelipsita poză de grup.

D-na Magda şi Laura ne-au însoţit, pentru că cineva trebuie să aibă grijă de un grup aşa mare.......... La-ntoarcere am oprit şi la Cetatea Rupea şi-acasă am ajuns frânţi de oboseală, dar cu multe povesti în traistă..........

Am fost în plecaţi în perioada 2006 - 2007 : în Poiana Braşov cu cabina până sus în Postăvarul, la Cetatea Râşnov, la Castelul Bran, la Grădina zoologică din Braşov, la Muzeul de etnografie din Săcele............DAR NU AVEM POZE .......în acei ani nu avea toată lumea un mobil sau aparat foto să facă poze!! Au trecut 4 ani ......doar!!!

Şi cu Fluturaşii am făcut o tură în Centrul vechi al Braşovului: la Turnuri, la Prima Şcoală Românească şi la locul de joacă de pe Livadă.

Cu cei mari am plecat la Aqua Parc în Braşov - au stat în apă şi s-au dat pe toate topoganele de li s-a-ncreţit şi albit pielea......

O excursie mai mare, făcută de data asta cu microbuzul Primăriei am făcut-o până la Salina Praid, cu o oprire mai lungă la Miercurea Ciuc - unde copii au putut vedea Patinuarul şi Muzeul etnografic.

Cu toate că aceste mici ieşiri s-au întâmplat în 2008 - 2009, eram aşa de bogaţi că nici unul nu a avut cu ce să facă poze! Cheltuielile de intrare la obiectivele aflate pe traseu şi cheltuielile de transport au fost suportate de asociaţie.

Acestea au fost excursiile recompensă, dar am făcut şi deplasări în judeţ.

La Vama Buzăului am fost de două ori, invitaţi fiind la Zilele "Gospodarului Vămeşean" şi la Întorsura Buzăului am ajuns o dată la festivalul "Ciobănaşul" - unde trupele de dans ţigănesc au evoluat în faţa preşedintelui Băsescu - nu mai ştiau ce să facă - cum să şi danseze şi să se uite de aproape la un Preşedinte!

Am fost în 2007 cu autobuzul Primăriei şi în 2008 cu două căruţe, de-am crezut că nu mai ajungem acasă - ne-a oprit Poliţia din Teliu pe drum, pentru că nu aveam lumină la căruţe, ci plăci reflectorizante de pe marginea drumului;unul din căruţaşi se-ntrecuse cu băutul şi cum vedea un birt făcea pauză, de-am ajuns în sat abia la 23; cam înghetaţi şi somnoroşi, dar întregi.

De regulă, la aceste manifestări urcau pe scenă membrii trupei de dans popular Zizinaşul, cei din trupele de dans ţigănesc Lisandra şi Inimi de foc.

Pentru prestaţii nu se primeau bani - doar mâncare şi mulţumiri.
Bani primeau celebrităţile invitate :

trupele cunoscute de dans şi cântăreţii, de parcă noi veneam zburând şi nu aveam nevoie de nici o recompensă materială, doar de mulţumiri şi mici! Dar noi eram mulţumiţi şi aşa , că ieşeam în lume!

Am mai fost invitaţi la Intorsura Buzăului, la Prejmer, la Târgul feciorilor din Săcele, iar trupele de dans ţigănesc începuseră să fie cunoscute, apreciate şi recompensate financiar.

....şi-au început să vină solicitări pentru doar pentru trupele de dans ţigănesc. Adevărul e că în judeţ nu mai erau altele şi programul prezentat de ei dura o oră şi era apreciat pentru că includea şi obiceiuri tradiţionale, şi poezii şi strigături şi dansuri. Au ajus aşa la Moieciu, în Poiană, la Revelionul din Târlungeni şi Budila, la manifestaţii sportive, la Zilele Medievale ale Braşovului, la Etnovember.

Primarul era mândru de ei, am primit şi un ajutor financiar pentru a le cumpăra pantofi de dans, tamburine, veste la băieţi, dar din păcate proverbele au aplicaţie practică şi totul a luat sfârşit în momentul în care au cerut, ca banii primiţi cu acte în regulă - facturi şi chitanţe - să le fie daţi în mână, pentru că ei nu mai vroiau

excursii.......

În fiecare an, la sfârşitul lunii iulie sunt Zilele Tărlungeniului şi pe scenă urcau membrii trupelor: Zizinaşul, Fluturaşii, Corul Ferdinand, Inimi de foc şi Lisandra.

Până la locul de desfăşurare al eveminetului plecam cu căruţele, cântând, cu steagurile fâlfâind.....era sărbătoare, iar la porţi ieşeau oamenii să ne vadă şi să ne încurajeze......

Câte repetiţii se ascund în spatele unui astfel de eveniment.....fără a avea un instructor de dans. Mari maeştri erau Rareş şi Raluca - ei mai mergeam pe la nunţi, se uitau cu atenţie la tot felul de paşi de sârbă, învârtită şi le arătau la sală...scenografia o faceam eu..

Am mai avut un instructor de dans Cătălin - venea seara, tocmai din Prejmer, călare pe-o mică motoretă, să ne arate noi pasi de dans şi-o d-nă instructor - Adi Ciocan. Fiecare a venit cât a putut şi ne-a arătat pe măsură - din păcate noi nu aveam fonduri pentru a plăti un instructor.

Autorităţile locale, cred că baţi din palme, te urci pe scenă şi dansezi - nu ne-au întrebat, dacă avem şi noi nevoie de sprijin în acest domeniu şi nu au înţeles că obiceiurile populare sunt un mijloc de promovare al imaginii localităţii.

Apoi cu câteva zile înaintea evenimentului alergam după costumele populare, la preotul din Cărpiniş - unde erau costumele celor mari şi în Braşov - unde închiriam costume pentru cei mici. O fericire: caută maşină, timp liber, benzină, adună-i pe copii, fă tabele ca să ştii ce ai dat şi cui..........dar cine se uită la dansurile prezentate nu se gândeşte niciodată ce se ascunde în spatele evenimentului......Toate înseamnă muncă.

Emoţiile erau mari până când urcau pe scenă.

Acolo dispăreau subit şi toţi erau atenţi să nu greşească, să nu se facă de râs, să nu-i încurce pe ceilalţi.

Jos erau spectatorii şi ....trebuiau să fie la înălţime.

Doar o singură dată a fost prezent pe scenă Corul Ferdinand,

de pregătirea căruia s-a ocupat d-na Şipoş Jeni.

Repertoriul de cântece populare prezentat a fost bogat: Ciobănaşul, Mi-a zis mama că mi-o da, Foaie verde lămâiţă, Aseară ţi-am luat basma, Şogoriţele, Bade pălărie nouă, La oglindă, Bună ziua dragii mei... câte repetiţii, câtă muncă.

Şi ultimii, dar cei mai aplaudaţi......erau membrii trupelor de dans Lisandra şi Inimi de foc.

Ştiau că sunt buni......şi erau tare mândri, că-i lăuda toată lumea.

Mulţi copii veneau la mine să mă roage să-i las şi pe ei să danseze, că-s buni....dar eu eram una şi făceam deja prea multe şi-n preajmă nu prea mai aveam ajutoare......că voluntariatul e pasăre rară...........

Centru educaţional - un vis frumos............

2010-02-18T11:18:00.000-08:00

S-a-ntâmplat în 2008. După un contact direct cu Sarah - reprezentanta asociaţiei Globeaware am ajuns la o înţelegere verbală în privinţa unei colaborări.

Totul părea SF - un Centru educaţional în Zizin. Şi aşa a rămas!

Discuţiile au început în 2007. Ideea cu Centrul e excelentă, pentru că în sat sunt peste 600 de copii care vara se plitisesc, pur şi simplu. Singurele distracţii sunt: mersul la scaldă, datul cu ţoacla şi o minge pe pajiste.........asta în timpul cât nu au de lucru prin curte, la fân, la cartofi.

Dar punerea acestei idei în practică, în condiţiile de atunci şi de acum e doar un vis frumos.

Sala în care ne-am desfăşurat toate activităţile - prin bunăvoinţa unui domn cu suflet mare, nu avea căldură, apă, toaletă, lumină, dar pentru noi era locul în care ne simţeam bine şi-nvăţam ceva nou şi ne jucam şi cântam şi dansam. În acea sala s-au format trupele de dans popular Zizinaşul, Fluturaşii, trupele de dans ţigănesc Lisandra, Inimi de foc, trupa de teatru Harap Alb, corul Glasul Danului. Aici s-au făcut toate repetiţiile şi tot aici au fost puse la cale toate evenimentele care au reuşit să socializeze comunitatea satului. Pentru noi era cea mai SALĂ!

Asociaţia din America şi-a propus să ne ajute s-o renovăm, dar după un calcul prealabil au ajns la concluzia, că nu au cum să strângă atâtea fonduri şi-n plus spaţiul nu era al nostru! Dar între timp au ajus în Zizin două voluntare. Au stat o săptămână şi zilnic veneau la noi câteva ore: am făcut împreună program bilingv - la magazin, culorile, numărat, formule de politeţe; le-am învăţat să danseze - Ciobănaşul, Braşoveanca, Alunelul, Şogoriţele; ne-am jucat, am cântat şi am reuşit să ieşim şi pe teren: s-au trezit oamenii din sat cu noi pe uliţele mici şi colbuite - adunam gunoaiele în saci de plastic; la noi aşa e: când ai ceva de aruncat arunci pe jos că nimeni nu-ţi face observaţie; avem uliţele decorate cu flori de hârtie, plastic, tablă. Într-o zi am strâns tot - degeaba a doua zi au apărut altele! Am rescris toate tăbliţele cu numele ulicioarelor - sunt plăci de lemn, bătute-n cuie - şi-n plus am vopsit aproape toţi pomii de pe malul apei.

Şi-n aceiaşi săptămână am plantat şi 40 de brăduţi - din ei au rămas doar trei, restul au fost smulşi, cosiţi sau pur şi simplu nu s-au prins.

Aşa că americancele noastre au ameţit de treabă şi noi ne-am ales după plecarea lor - cu o minge de fotbal, două palete de badmington, câteva cutii cu acuarele şi altele cu plastilină. Şi cum n-am avut nici o înţelegere scrisă, contactul s-a întrerupt brusc. Poate peste ani, cineva va ridica-n sat un astfel de Centru, care să le ofere alternative educaţionale copiilor din Zizin.

Obiceiuri de iarnă

2010-02-17T10:46:00.000-08:00

În satele aflate în apropierea oraşelor puternic industrializate, oamenii reuşesc să - şi uite tradiţiile şi obiceiurile. Cică se adaptează la schimbări.

Nu ştiu prin ce minune a reuşit să se păstreze-n sat, frumosul obicei al flăcăilor ceangăi - Boriţa.

Pe vremuri şi românii ieşeau cu Colindul, dar obiceiul s-a pierdut.

Ne-am gândit să-l reluăm şi-am început repetiţiile.

Aşa că în Ajunul Crăciunului, ceata de colindători era gata de pornit la drum, cu un repertoriu bine pus la punct.

Au fost bine primiţi de gospodarii din sat şi cu tot frigul de care-au avut parte, copii au hotărât că obiceiul trebuie dus mai departe......aşa că din 2007, în Zizin colindătorii sunt aşteptaţi cu porţile deschise........

Şi cum prisesem gust de colindat, ne-am gândit că n-ar fi rău să mergem şi cu Capra pe uliţă, în Ajunul Anului Nou.

Aşa că au fost făcute măşti, costume.......versuri pentru că noi avem o"Capră de Zizin,/ Ce bea ţuică şi bea vin,/ Asta-i capră fermecată,/ Care bea şi nu se-mbată!"

"Asta-i capră-mpodobită,/Cu funde roşii gătită!"/

În Alaiul Caprei sunt mai multe personaje:

un Stegar, Anul Vechi, Anul Nou, doi Draci care făceau numai rele şi vroiau să fure Capra, un Jude care păzea Capra de Draci, trei Babe - care trebuiau să ia prăjiturile primite, merele, nucile şi banii.

Alaiul era bine dotat: cu clopoţei, tălăngi, fluiere, bice, tamburine; trebuiau să facă mult zgomot pentru alungarea spiritelor rele.

Acest Alai chiar a fost o surpriză pentru zizineni - din cauza măstilor şi a costumelor, a versurilor hazlii.

Hărmălaia făcută de Alaiul Caprei e deja cunoscută în sat. Oamenii ştiu că trebuie să-i primească pe colindători pentru ca să le meargă bine tot anul.

Şi uite-aşa în sat obiceiurile de iarnă au reapărut.

Ziua Ţiganilor la iarbă verde

2010-02-16T23:35:00.000-08:00

Şi în organizarea acestui eveniment am pornit de la o idee: aceea de a-i bucura pe cei care locuiesc în Cartierul Pădurii.

Cele două formaţii de dans ţigănesc Lisandra şi Inimi de foc au început repetiţiile.

Locaţia a fost aleasă cu grijă - o poiană înierbată în Cartierul Pădurii.
Am pus afişe prin care anunţam spectacolul, care a avut şi un motto: "Trebuie să ne căutăm calea!"

Cum nu mai organizasem ceva asemănător, aveam toţi mari emoţii...nu ştiam cum vor reacţiona cei prezenţi - peste 400 de suflete.

Autorităţile au uitat să ne asigure un grup de pază.......şi singurul sprijin a venit de la Centrul pentru păstrarea Tradiţiilor populare din Braşov, prin asigurarea unei instalaţii de sonorizare şi a unui mic ajutor financiar - pe care l-am cheltuit cu daruri de Iepuraş pentru artişti. Darurile au fost simbolice - ajutorul financiar primit nu era pe măsura efortului făcut la repeţii pentru ca totul să iasă şnur şi să nu se facă de ruşine; proverbul spune: "Calul de dar ......."

Deschiderea a fost făcută de preotul ortodocs, având în vedere faptul că era prima zi de Paşti.

Apoi am prezentat pe scurt istoria acestui neam care:" a cucerit Europa fără să poarte nici un război, dar nici unde nu au fost bine primiţi pentru că nu respectau nici o lege şi refuzau să se supună autorităţilor". Am ascultat o mică arie din Carmen - în memoria ţiganilor înrobiţi.

Era muzică clasică - nimeni din Pădurii nu ascultă aşa ceva. Culmea e că timp de 5 minute s-a făut o linişte mormântală şi toţi au ascultat Corul Robilor - le tradusesem înainte cuvintele; eu una am rămas interzisă de reacţia lor.

Au urmat apoi cei mici de la trupa Lisandra - care frământau de nerăbdare. Dansurile prezentate de ei au fost primite cu ropote de aplauze - în special sceneta cu Focul Viu, care de fapt înseamnă păstrarea şi transmiterea în timp a obiceiurilor.

Culmea e că totul a decurs fără nici un fel de probleme din partea spectatorilor: nu au intrat în spaţiul de dans, nu au ţipat când se vorbea la microfon, nu au înjurat. Toţi erau foarte atenţi la ce se-ntâmpla în mica poieniţă şi-i urmăreau cu admiraţie pe micii artişti, care ce-i drept erau şi frumoşi şi mândrii.

Apoi a venit Ancuţa pentru a le spune Povestea ţiganilor Sinde şi Povestea copiilor lui Ive.

Nici copii nu au rămas mai prejos. Au spus câteva poezii.

Mihai:
"Bate-un vânt pe ulicioară, /Peste inima amară,/
Bate-un vânt prin ţigănie, / Peste inima pustie".
Amada:
"Gonesc ţiganii prin noapte,/ Vis de aramă şi de soapte, /
Plete-n vânt, faţa de smoală,/ Ochii galeşi de migdală!"/
Trandafir: "Ce să fac dacă sunt sărac?/Mie de ajuns că-i cald afară!"

Am făcut o prezentare a două obiceiuri tradiţiionale ţigăneşti: "Căsătoria pomilor" şi "Baba Iarna".

Primul obicei se face de Crăciun şi este dedicat "Copacului tuturor seminţelor, al cărui capăt e ţinut în gură de un şarpe , iar vârful i se pierde în nori. Vederea lui te întinereşte".

In seara de Crăciun se leagă o sălcioară şi un brăduţ cu fundă roşie şi se-ngroapă. A doua zi se dezgroapă şi li se dă foc. Din cenuşa pomişorilor căsătoriţi se fac leacuri.

În timp ce băieţii dau foc pomişorilor, fetele rostind un cantec ritualic

înconjoară focul.

"O păsăre neagră, roşie, albă, dă-ne pâine! Dă-ne pâine!"

Al doilea obicei este dedicat primăverii.

Flăcăii vin cu o sperietoare

care-o reprezintă pe Baba Iarna.

Fetele o blestemă:

"Sângele să ţi se facă săpun!"; "Împuşcate-ar tunetu!";"Dinţii să ţi se topească!", "Pleacă! Du-te!" şi o alungă....până la urmă sperietoarea este arsă - deci iarna e omorâtă.

Acest obicei se făcea de Paşti şi fetele spun în continuare versuri ritualice:"Doamne vino la mine-n colibă, /Scaun ţi-am pregătit!"

Intră-n scenă cei mari...cu o mică strigătură:

"I hai, fată de crai, din mândru sarai,din jur împejur numa-ntr-un condur,/Iu hu, tu frumoasa lumii,oaspetea pădurii,/ Spune-mi dura dur, alălalt condur, / Un ţi l-ai pierdut, pe rouă, pe ceaţă dis- de- dimineaţă?"

"L-am pierdut ca să-l găseşti şi la mine să gândeşti, / Nu mi-l trebe înapoi, eu dansez cu paşii goi!"

Şi dansul începe năvalnic ....... cei de pe margine au palmele roşii de la aplauze........se cântă, se dansează, se fac poze........

În final este cântat motto-ul spectacolului:

"Trebuie să ne căutăm calea,
Trebuie să găsim calea,
Ridică-te pentru tine,
Nu mai trebuie, îţi spunem
Să-ţi apleci capul!/"

Parcă nimănui nu-i venea să plece acasă.........dar evenimentul se terminase.............

Steagul încă mai fâlfâia: sus - albastru, ca cerul care le era acoperiş, jos - verde ca iarba, care era cea mai bună saltea şi la mijloc o roată roşie cu 8 spiţe, care simboliza sângele fierbinte şi năvalnic.

Încet, încet poieniţa începea să se golească....

Hei! Cine vrea să-i vadă în mişcare să se uite la cele două filmuleţe........erau buni, frumoşi, căutaţi, li se dusese vestea.....

Inregistrări din Zizin şi din Săcele - Poiana Angelescu, la Târgul Feciorilor.

Căsuţa amintirilor

2010-02-16T10:33:00.000-08:00

Trecutul este o poartă spre viitor......
Totul a pornit de la această idee..........

În vremurile ăstea când totul e "gri" ne-am trezit noi să facem muzeu - DA! Şi micul muzeu a primit un nume: CĂSUŢA AMINTIRILOR.

Fără sprijinul câtorva săteni mai destupaţi la cap şi inimoşi nu am fi putut reuşi finalizarea acestui proiect.
Nu am fost sprijiniţi de cei "chivernisiţi", că de, ei au probleme şi nu-i interesează comunitatea în care locuiesc, autorităţile locale nu s-au implicat pentru că spaţiul era privat.
Nu ne-am descurajat şi am trecut la treabă cu gândul că vom face un lucru util - voi şi copiii voştrii veţi putea afla amănunte despre trecutul
Zizinului - trecut de care puteţi fi mândri!
Aşa arăta Căsuţa în restaurare la exterior şi în interior. Geza
şi ajutorul lui Bogdan, cei doi meşteri,

asistaţi de căţeluşa Mura.

Lucrările de restaurare nu au durat mult.

Spaţiul în interior nu e mare - 5 x 5 m, dar l-am împărţit în
două sectoare distincte:unul în care se prezintă istoria acestei comunităţi de la prima atestare documentară - 1367, până în perioada instalării "noului regim proletar".
La-nceput ghizii au fost trei fetiţe îmbrăcate-n port popular - românesc, ceangăiesc şi ţigănesc. Acum au crescut. Vizitatorii nu sunt mulţi. A mai rămas un singur ghid.
Doar un singur grup de 14 copii, de la şcoala maghiară au fost să vadă Căsuţa - în doi ani de când e deschis.
Cei din sat nu prea sunt interesaţi de istorie ...
Spaţiul l-am împărţit în două zone: una în care sunt menţionate cele mai importante personalităţi din sat: Zajzoni Rab Istvan (1832 -1862) - cel mai renumit poet al ceangăilor din Ţara Bârsei; Şipoş Janosne Bereczki Anna ( 1850 - 1926) - celebra femeie ceangău; ieromonahul Gherman Bogdan ( 1808 - 1883) şi o scurtă istorie a celebrei staţiuni Zizin - unde vara veneau două curse pe săptămână, ce aduceau bucureşteni la tratament sau la odihnă.

Toată lumea venea la Izvorul Ferdinand să bea apă minerală.

Pe strada Horia era alt izvor a cărui apă minerală era bună pentru cei care sufereau de boli ale stomacului, ale ficatului.

La ştrand făceai baie în apă minerală....şi mai era ceva, ştrandul avea valuri făcute de o mare roată din lemn pusă-n mişcare de apă.....

Sâmbătă cânta fanfara în parc,
iar lumea venea la dans şi la bere........
Copiii se jucau în parc cu cercul, se dădeau în leagănul cel mare sau se odihneau pe bănci.

..........aşa era mica şi cocheta staţiune Zizin.....

În cealaltă zonă sunt expuse obiecte care atestă ocupaţiile locuitorilor
satului.
Toate obiectele au fost restaurate de : Andra Dumitrescu,
Gabriela Iacob, Sara Simon, Gheorghe Stama, Camelia Taisz, Magda Usoges, Marian Zaharia.
Ca fapt divers - puteţi vedea aici cea mai bogată coleţie de sticle şi sticluţe din judeţ.

Ca să ştii cine eşti, trebuie să-ţi cunoşti trecutul.........

Ziua Copilului în mediu rural

2010-02-15T23:42:00.000-08:00

Acest eveniment a fost organizat în urma unei răbufniri de mânie individuală.

Am fost şi sunt indignată de faptul că această Zi e sărbătorită doar în marile oraşe, de parcă numai acolo a fi copii; se găsesc sponsori, se organizează spectacole, vin televiziunile, filmează .........

Despre copii din mediu rural nimeni nu zice nimic, de parcă nu ar exista şi ei, şi dacă nimeni nu vorbeşte despre ei, înseamnă că ei nu au nevoie de această Zi, nu au nevoie să se bucure, să se distreze, să se întreacă, să primească premii, să cânte şi să danseze.

Aşa că am luat măsuri: din 2006 până în 2008 Ziua Copilului a fost sărbătorită şi în Zizin.

Cartierul general era o poieniţă; acolo am adus câteva mese, am încercuit o zonă pentru scenă la iarbă verde; scaune pentru Juriu; am găsit şi sponsori: în primul an toate magazinele alimentare din sat, în anul următor ne-au ajutat şi câţiva braşoveni şi câţiva sibieni şi-n ultimul an - Primăria, că de....... erau alegeri şi dădea bine la imagine.

Evenimentul a fost anunţat prin afişare cu câteva zile înainte: copii trebuiau să vină din timp pentru a se putea înscrie la concursuri, primeau un număr de concurs şi aşteptau startul. Premiile erau consistente şi toată lumea era curioasă ce şi cum va fi.

Drept să vă spun nu-i uşor să organizezi un aşa eveniment şi să mulţumeşti pe toată lumea. Caută staţie, porta voce, fă pachete, scrie diplome, fă steaguri, stabileşte concursurile şi regulile de desfăşurare, benere, costume pentru spectacolul ce încheia festivitatea de premiere..........Fiecare a avut ce face şi-ncă am primit ajutor de la câţiva săteni inimoşi.

Dar doar de la câţiva, că aşa-i peste tot - oamenii nu se implică sunt DOAR SPECTATORI, câteodată şi în propria lor existenţă şi aşteaptă să vină altcineva să facă în locul lor

Autorităţilor locale au tratat cu multă indiferenţă evenimentul şi-ncă ceva: niciodată nu a fost prezent nici un cadru didactic, cu toate că în sat sunt 2 şcoli şi o grădiniţă.

Dar copii au luat Afişele-n serios şi- scurt timp au început să se antreneze: cu bicicletele, să alerge, să tragă sfoară, să-şi facă desenele cu temă dată.........şi-a venit ZIUA mult aşteptată.

Şi-au început înscrierile: la concursurile de biciclete pe categorii de vârstă - care s-au terminat doar cu un incident minor: o aterizare forţată în albia Zizinului;

la concursul de tras sfoara organizat separat pentru fete, separat pentru băieţi, pe categorii de vârstă; la concursul de alergare liberă, de roabă, de alergare în saci, pentru cel mai talentat junior şi cea mai talentată junioară.

Încurajările au venit de la prieteni, părinţi, bunici, veri, verişoare,

vecini - tot oamenii din sat ştiau ce se-ntâmplă. La-nceput participanţi la concursuri au fost 100 şi spectatori cam tot atât, apoi numărul concurenţilor a crescut la 200 şi al spectatorilor cam la fel

Adevărul este că-naintea datei de 1 Iunie începeau antrenamentele-n sat la alergat, la biţe. Mulţi copii se-ntrebau ce concursuri noi se vor mai organiza......ei nu ştiau săracii că noi ne chinuam să găsim sponsori pentru premii.

Acum trebuia făcută ordine. Pentru a câta oară? Se împărţeau premiile şi urma spectacolul.

Dar înainte a fost distribuit Zizinaşul, aflat la a doua apariţie......a apărut pentru că ne-a ajutat Dan Tomozei, din Sibiu. A bătut atâta cale pentru a fi alături de noi în acea zi. Şi n-am nici o poză cu el. Normal că l-am distribuit imediat şi gratuit. Toţi vroiau să afle al cui articol a fost publicat. Deci dacă vrei şi ziar se poate face!

Credeţi că fără porta voce m-aş fi descurcat?
Nu, nici vorbă.
Copii din Valea Danului nu ştiu ce e aia disciplină, ordine,

recpect - degeaba merg la şcoală - acolo nu se vorbeşte despre aşa ceva, iar acasă nu prea are cine să le vorbească despre cum trebuie să se poarte. La Biserică nu merg şi - din păcate - cresc aşa, fără a ştii şi învăţa o grămadă de nimicuri esenţiale.

Şi acum înmânare diplomelor, a pachetelor şi pozele de rigoare.

Concursurile pe care le-am organizat i-au învăţat pe copii că -ntr-o competiţie câştigă totdeauna cel mai bun!

Şi nimeni nu pierde nimic - fiecare câştigă ceva: poate ambiţie pentru ca la anul să fie primul, poate o mângâiere din partea părintelui sau a bunicii, poate încurajări..........

Şi acum după întreceri toţi aşteaptă spectacolul.

Mari emoţii au micii artişti: fetele din Corul Glasul Danului,

şi trupa de dans a Fluturaşilor, abia aşteptă să arate ce-a-nvăţat şi cei din trupa de teatru Harap - Alb - care pregătiseră o pantomimă

şi cei din trupa de dans ţigănesc Lisandra aşteptau cu nerăbdare să le vină rândul Aşa era în Zizin de 1 Iunie. Era Sărbătoare!

Toată lumea aştepta evenimentul: copii - pentru a demonstra că sunt cei mai buni; părinţii, bunicii, rudele, vecinii - pentru ai putea încuraja; micii artişti - pentru a-şi demonstra abilităţile; organizatorii pentru a-şi dermonstra că se poate; sponsorii - care deja se obişnuireră cu noi.

Seara Dragobetelui

2009-06-29T10:31:00.000-07:00

Acesta este brandul sub care s-a desfăşurat Seara Dragobetelui în Zizin.

Pe vremuri, pe 24 februarie, oamenii serbau Dragobetele......sau Ziua Indrăgostiţilor......luna februarie era considerată a fi lună de primavară, iar data de 24 reprezenta începutul anului agricol.... în Zizin obiceiul se ţine ca pe vremuri.....sub forma unei Şezători....

Gazdele primesc fetele, dar până nu vin şi băieţii nu poate începe Şezătoarea. Venirea băieţilor se aude: Deschideţi porţile!

Băieţii se aşează într-o parte, fetele în alta şi-ncep să schimbe glume, ghicitori, poveşti hazlii, strigături, se cântă. Una dintre fete spune povestea zăpezii topite, care face ca fetele să fie frumoase tot anul.....

Urmează, apoi un momentul mult aşteptat.....cele mici se fac Surate şi îşi jură prietenie până la moarte:"Pe pită, pe sare, ne jurăm să fim surate".....Fiecare pereche de Surate ţine un colăcel împletit în formă de cruce, având o lumânare în mijloc.........în final fetele se pupă, se îmbrăţişează, rupt colăcelul din care încep să mănânce.

Cei mici încep dansurile...Braşoveanca, Ciobănaşul, Invârtita......şi recitalul e urmat de cei mari......toata lumea e cu ochii pe ei.....şi părinţii şi bunicii şi vecinii şi invitaţii....aşa că au de ce să fie mândrii....

In fiecare an sunt aleşi: Dragobetele Anului - care în această seară trebuie să pupe toate fetele, pentru ca acestea să fie iubite tot anul şi Dragobiţa Anului - care trebuie să tempereze elanul Dragobetelui şi la rândul ei, să sărute băieţii prezenţi, pentru ca şi ei sa fie iubiţi.....

Urmează apoi un recital de muzică populară românească, susţinut de D-na Jeni Şipos - zizineancă de-a noastră şi .......

...........alt recital mult aşteptat...al D-nei Adriana Ciocan - tot de-a noastră...din Târlungeni.......

.......aplauzele prelungite au răsplătit efortul celor două îndrăgite cântăreţe ........

Petrecerea nu se poate încheia decât cu celebrele gogoşi de Zizin.....servite de gazdele, care au avut aşa oaspeţi talentaţi....

Urmează acum partea a doua, special concepută pentru tinerii prezenţi ......o serie de concursuri la care câştigătorii primesc premiu o sticla de şampanie şi Diplomele de rigoare......

....despre concursuri nu va dau amănunte,

dar vă pot spune câteva din titlurile diplomelor

acordate:Ştie - Tot, Sfarmă - Piatră, Hărnicuţa Anului, Degeţica, Stană de Piatră, Prinţul şi Prinţesa Dansului, Adam şi Eva.

.......tinerii au acceptat provocările concursurilor şi voia bună a fost nota dominantă a serii.

Aşa se sărbătorea Dragobetele în Zizin - cu cântece, voie bună, dansuri, concursuri, premii şi diplome.

Seara Sânzienelor în Zizin

2009-06-26T14:54:00.000-07:00

Seara Sânzienelor - 24.06, coincide cu echinochiul de vară şi cu Naşterea Sf.Ioan Botezătorul.

Această Seară este una magică pentru că se deschid Porţile cerului şi se-ntâmplă lucruri deosebite......

Cele nouă Sânziene îşi spun povestea: "Dimineaţă ne-am sculat, în cântarea cântărilor, în revărsatul zorilor, în mirosul florilor"...apoi pornesc într-un dans legănat rostind versuri ritualice:"Du-te soare, vino lună,/ Sânzienele îmbună,/ Să le crească floarea - floare, / Galbenă mirositoare".......dar Seara Sânzienelor nu poate să înceapă, decât atunci când pe vârful unui deal înalt se aprinde focul....

..........acesta este semnul care permite aprinderea focului în poiana, unde oamenii sunt adunati pentru a petrece......

......între timp feciorii coboară de pe deal cu făcliile aprinse şi le pun în pămănt, la marginea poienii.........

Tot acum sunt Moşii de Sânziene când se-mpart ca pomană - primele fructe şi legume din grădini - în memoria unui dispărut: "Moşilor, strămoşilor, odihniţi-vă în pace, că pomană noi am dat" - sunt versurile ritualice care se spun.

Acum oamenii aud cucul cântând ...........şi iată care este Povestea cucului: de mult, tare de mult, pe când Cucul era fiu al Soarelui, era trimis pe Pământ, împreună cu soaţa sa, Sava - care era cam zglobie - să anunţe oamenii, că venit vremea să strângă recoltele de pe câmp ........

V-am spus că e o Seară Magică. Acum apar şi licuricii.

Ei sunt trimisi pe pământ de Sf.Petru cel Sfânt pentru a le arata calea şi a-i îndruma pe cei rătăciţi:"Suntem făcuţi din pulbere de stele/ Şi noaptea luminăm ca ele!/Avem luminiţe pentru fiecare, Şi-i ajutăm să iasă din încercare!"

Tare bine arată la lăsarea întunericului.............

Fără cântec şi dans nu-i petrecere.......Iulia ne cântă, apoi juniorii din trupa Fluturaşii ne arată ce dansuri populare ştiu. Afară a-nceput să se-ntunece, dar de sus ne luminează stelele şi mai avem şi focul aproape.....

...........şi petrecerea nu s-a terminat........acum ne încântă ochii trupa de dans ţigănesc din sat Inimi de foc

Ce poate fi mai romantic decât un recital folk pe malul Zizinului, la lumina focului:Oana Pop în 2009

... şi Ofelia Rauch în 2006 şi 2007.......

.......de acolo de sus, ştim că ne urmăreşti cu drag..........

Şi acum momentul mult aşteptat de toată lumea: lansarea Luminiţelor.

In final apa Zizinului s-a umplut de Luminiţele plutitoare......puse în memoria unui drag dispărut sau pentru realizarea unei dorinţe.....

Aceasta ar fi povestea unei Seri Magice, pe care am reuşit să o facem fără a fi ajutaţi financiar de autorităţile locale sau judeţene. Şi am reuşit să facem patru ediţii. După câte ştiu eu, în nici un loc din ţară nu se întâmplă aşa......chiar dacă obiceiurile sunt preluate.......au existat şi se vor pierde dacă cineva nu le scoate la vedere.............

Cine vrea să-i vadă pe micii Fluturaşi.............

Cine Suntem?

2009-06-18T12:33:00.001-07:00

Ambasadorii Zizinului este o asociaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 2006.

Asociaţia activează în satul Zizin, judeţul Brasov. Voluntari au fost copiii şi tinerii din sat, cu vârsta cuprinsă între 9 – 24 ani, de etnie română, maghiară şi rromă.

Misiunea Asociaţiei Ambasadorii Zizinului este de a stimula dezvoltarea satului Zizin, prin mobilizarea întregii comunităţi la realizarea obiectivelor şi programelor comunitare spre folosul tuturor locuitorilor, în concordanţă cu normele europene.

Actualmente activitatea Asociaţiei s-a limitat, începând cu anul 2010 la custodia Căsuţei Amintirilor.

Principala cauză: voluntarii au renunţat la voluntariat şi au ales alte căi, mai tentante - unele - şi poate mai pline de realizări viitoare, altele. Unii au deja copii, alţii au servici, alţii au de terminat un liceu sau o facultate, iar pentru alţii politica e o trambulină....

....aşa că în satul Zizin va fi linişte...nu se vor mai face evenimente...se va aşterne amintirea peste ce a fost şi cu timpul totul va fi dat uitării....ca-n multe alte locuri şi-n Zizin va fii linişte, spre fericirea autorităţilor locale, care au mare nevoie de linişte...DACĂ E LINIŞTE, ÎNSEAMNĂ CĂ NU SUNT PROBLEME!

ŞI-N ROMÂNIA E LINIŞTE ......NU SUNT PROBLEME!

Contact: Andra Dumitrescu

Adresa: Str. Petofi, nr. 148, sat Zizin, com. Tarlungeni, jud. Brasov.
Telefon: 0748.525.520, 0268.517.370
email: ambasadorii_zizinului@yahoo.com